Pledoarie pentru bun gust

Am crescut cu bun gust. Sa nu ma intelegeti gresit, mama mea face mancarea foarte gustoasa. Asa ca amintirile mele legate de domeniul culinar sunt foarte strans legate de mancare gustoasa, de prajituri aromate, de placinte bune-rau.

Eu nu pot sa fac altfel decat m-a format gustul bun al mamei mele. Cand prepar ceva, ma ajuta amintirea asta: o mancare ne da mai mult decat hrana sanatoasa. Ne da amintiri cu care crestem mari. Mari si puternici. Nu va zicea mama mereu, „daca papi tot o sa cresti mare si voinic”?

In ceea ce priveste dragostea de a darui, bineinteles ca tot de la mama am preluat asta: sa daruiesti ceva facut de mana ta si sa te bucuri de bucuria celuilalt. Nu e de colo. E un gest altruist care sapa in tine si iti aduce impacare si intelegere fata de ceilalti. Merita sa daruiesti ceva facut de tine, si sa fie facut cu gust bun.

Si daca nu esti sigur(a) ca un cadou facut in casa, ar fi potrivit, da-mi voie sa iti aduc aminte de ceva care este poate mai expresiv decat cuvintele.

In filmul de desen animat Ratatouille, criticul de arta culinara Anton Ego gusta din acel ratatouille renumit pregatit de soricelul Remy. Cand Anton ia prima imbucatura, aromele si gustul mancarii il transporta pe acesta in copilarie si il face sa retraiasca in cateva secunde amintirea mamei lui cand il astepta cu farfuria aburinda de… ratatouille, mai exact o tocanita de legume pe care si noi o cunoastem in felul nostru. Asta traim toti cand gustam o mancare sau o prajitura care ne place: ne trezeste amintiri asociate cu trecutul nostru. Cel putin asta ar trebui sa faca un preparat culinar bun.

Anunțuri